Cum măsori apartamentul la vizionare ca să verifici planul

Ca să verifici planul unui apartament, măsori lungimea și lățimea fiecărei încăperi, de la perete la perete, apoi compari rezultatele cu cotele din plan și cu suprafețele din acte. Nu urmărești precizia de laborator, ci diferențele vizibile: o măsurare a apartamentului făcută corect îți arată dacă ai în față ce ți se promite pe hârtie.

De ce merită să măsori la vizionare?

Merită, pentru că suprafața din anunț, cea din contract și cea reală pot diferi, iar diferențele se văd doar când ai o ruletă în mână. Anunțurile pot trece împreună suprafața utilă, balconul, loggia sau cota din părțile comune, iar cumpărătorul crede că toți metrii sunt locuibili.

În plus, planul primit de la proprietar poate fi vechi. Între timp s-au putut muta pereți, s-a închis un balcon sau s-a lărgit o baie. Măsurătorile tale te ajută să observi aceste schimbări și să pui întrebări înainte de antecontract. Dacă măsurătorile nu se potrivesc cu planul, e posibil ca apartamentul să fi fost compartimentat diferit față de proiectul inițial, iar situația merită clarificată în acte.

Ce unelte îți trebuie pentru măsurare?

Îți ajunge o ruletă de cel puțin cinci metri sau, mai comod, un telemetru laser, plus un caiet și un telefon pentru fotografii. Telemetrul se folosește rapid și de unul singur, dar o ruletă clasică rămâne utilă pentru distanțe scurte și pentru colțuri unde raza laser nu ajunge bine.

Dacă îți faci lista de echipament, vezi și ce iei la vizionare: telemetru, lanternă și tester de prize. Pentru notițe, folosește o schiță a încăperilor desenată pe loc, pe care treci fiecare cotă imediat, ca să nu te bazezi pe memorie.

• ruletă sau telemetru laser;
• caiet cu pătrățele pentru schiță;
• telefon pentru poze cu planul și cu pereții măsurați;
• o copie a planului de la proprietar sau din anunț.

Cum măsori corect, pas cu pas?

Începi cu planul în față și măsori încăperile în aceeași ordine în care apar în desen, ca să nu încurci cotele. Urmează pașii de mai jos pentru fiecare cameră.

1. Măsoară lungimea pe peretele cel mai lung, de la un colț la altul, la înălțimea taliei, nu la nivelul plintei.
2. Măsoară lățimea pe direcția perpendiculară, în două puncte diferite, pentru că pereții nu sunt mereu paraleli.
3. Notează grosimea ușilor, a pervazurilor și a coloanelor sau a ghenelor care ies din perete.
4. Verifică înălțimea până la tavan într-un singur punct și notează dacă există tavane false.
5. Fotografiază fiecare perete cu ruleta sau cu ecranul telemetrului la vedere.

Diferențele mici, de câțiva centimetri, sunt normale: tencuiala, placările și rotunjirile le explică. Dacă o încăpere iese cu zeci de centimetri în minus față de plan, ai un motiv serios să ceri lămuriri.

Cum compari cifrele cu planul și cu actele?

Compari în două trepte: mai întâi cotele fiecărei camere cu planul, apoi suprafața totală calculată de tine cu cea din acte. Pentru fiecare încăpere înmulțești lungimea cu lățimea, apoi aduni rezultatele și obții suprafața utilă aproximativă.

Rezultatul tău nu va coincide la virgulă cu documentele, deoarece actele pot include elemente pe care tu nu le-ai socotit sau pot folosi alte reguli de calcul. De aceea, notează ce suprafață apare în fiecare document: contractul, extrasul de carte funciară, planul cadastral sau fișa tehnică. Dacă nu înțelegi de unde vine o diferență, cere explicația în scris de la proprietar sau de la agent, iar pentru o opinie obiectivă poți apela la un topograf autorizat sau la un expert evaluator.

Cum folosești măsurătorile în negociere?

Dacă măsurătorile arată că suprafața reală e mai mică decât cea promisă, ai un argument concret, nu o simplă impresie. Recalculezi prețul pe metru pătrat cu suprafața măsurată și îl compari cu alte oferte; modul corect de a face asta este explicat în ghidul despre prețul pe metru pătrat și compararea a două apartamente.

Fii politicos și ia în calcul că vânzătorul poate să nu cunoască diferența. Prezintă-i cifrele calm și cere să fie lămurite înainte de orice avans. Dacă răspunsurile sunt evazive, ia o pauză și verifică actele împreună cu un jurist sau cu notarul.

Ce greșeli faci cel mai des?

Cele mai frecvente greșeli sunt măsurarea cu ruleta îndoită, măsurarea doar a unei direcții și omiterea ghenelor. Ruleta întinsă prost scade rezultatul, iar lipsa notițelor te obligă să reții totul din memorie. Un alt obicei riscant este să te bazezi doar pe cifra din anunț, fără să o compari cu nimic.

Pentru o vizionare completă, măsurarea e doar o parte din verificări. Restul pașilor îi găsești în ghidul de vizionare, cameră cu cameră, iar celelalte teme din categorie sunt adunate în secțiunea dedicată vizionării și evaluării. Informațiile de aici sunt generale; pentru situația ta concretă te poți baza pe documentele oficiale și pe un specialist autorizat.

Pe scurt

• Măsoară fiecare cameră pe două direcții și notează cotele imediat.
• Compară rezultatele cu planul și cu suprafețele din acte.
• Diferențele mici sunt firești, cele mari cer explicații scrise.
• Folosește măsurătorile ca argument în negociere, nu ca reproș.

Întrebări frecvente

Ce diferență e acceptabilă între măsurătoarea mea și plan?

Câțiva centimetri pe cameră sunt normali din cauza tencuielii și a modului de măsurare. Diferențele de zeci de centimetri sau de un perete întreg merită clarificate.

Pot măsura apartamentul fără acordul proprietarului?

E bine să anunți că vrei să măsori și să ceri acordul, de obicei e simplu. Măsurarea cu telemetrul durează puțin și nu deranjează.

Cine poate certifica oficial suprafața apartamentului?

Un topograf sau un expert autorizat poate face măsurători oficiale. Pentru actele care contează la cumpărare, cere informații notarului sau instituției competente.